Mi-a fost dor sa astern cuvinte pe aceste foi virtuale...Mi-a fost dor sa-mi reintregesc inima prin cuvinte.
M-am schimbat.Am lasat in urma oameni,trairi,amintiri.M-am trezit deodata intr-un oras mult prea mare,mult prea aglomerat si tot pe atat de frumos.
Aici...mii de oameni alearga zilnic,trec pe rosu,se inghesuie in autobuz,citesc o carte sau mananca in graba un covrig.Bucuresti.
A fost greu la inceput,insa am inchis ochii si am mers mai departe.Sprijinul meu este tot el.El ma suportat si ma suporta in fiecare zi.
Agitatia asta din jurul meu ma ameteste uneori insa nu cred ca m-as fi potrivit in alt loc mai bine ca aici.Iubesc istoria si am ajuns sa o cunosc.Am ajuns sa simt mirosul cartilor vechi de la anticariat si acasa.Sa-mi plimb ochii peste miile de titluri care stau pe tarabele vanzatorilor de carti de langa Universitate.Sa aud mereu lucruri noi care totusi sunt vechi pentru ca fac parte din istorie si sa ma intreb de ce s-a intamplat asa?Poate daca eram acolo as fi putut sa schimb ceva..sau poate pot acum.
Bucurestiul ma invatat sa fiu mai tare,mai puternica,si uneori mai nepasatoare.Altfel nu ai cum sa rezisti.Eu m-am obisnuit.Simt ca sunt aici de o viata,dar e bine totusi ca am uneori unde sa ma refugiez:).Am invatat sa schimb autobuzele,sa ma grabesc cand e fara 20 si Ciho intra la si un sfert,sau sa intarzii ca nu vreau sa plec de acasa...dimineti grele de luni....
Viata mea e un tren care uneori se opreste in fiecare gara,alteori o ia la goana spre aceea gara.Ce m-as face fara el?Fara autobuzul 69?Fara covrigii calzi de pe colt de la Universitate?Fara privelistea de la etajul 4 al facultatii?Sau fara perioada interbelica?:D
Sunt fericita si asta e tot.
M-am schimbat.Am lasat in urma oameni,trairi,amintiri.M-am trezit deodata intr-un oras mult prea mare,mult prea aglomerat si tot pe atat de frumos.
Aici...mii de oameni alearga zilnic,trec pe rosu,se inghesuie in autobuz,citesc o carte sau mananca in graba un covrig.Bucuresti.
A fost greu la inceput,insa am inchis ochii si am mers mai departe.Sprijinul meu este tot el.El ma suportat si ma suporta in fiecare zi.
Agitatia asta din jurul meu ma ameteste uneori insa nu cred ca m-as fi potrivit in alt loc mai bine ca aici.Iubesc istoria si am ajuns sa o cunosc.Am ajuns sa simt mirosul cartilor vechi de la anticariat si acasa.Sa-mi plimb ochii peste miile de titluri care stau pe tarabele vanzatorilor de carti de langa Universitate.Sa aud mereu lucruri noi care totusi sunt vechi pentru ca fac parte din istorie si sa ma intreb de ce s-a intamplat asa?Poate daca eram acolo as fi putut sa schimb ceva..sau poate pot acum.
Bucurestiul ma invatat sa fiu mai tare,mai puternica,si uneori mai nepasatoare.Altfel nu ai cum sa rezisti.Eu m-am obisnuit.Simt ca sunt aici de o viata,dar e bine totusi ca am uneori unde sa ma refugiez:).Am invatat sa schimb autobuzele,sa ma grabesc cand e fara 20 si Ciho intra la si un sfert,sau sa intarzii ca nu vreau sa plec de acasa...dimineti grele de luni....
Viata mea e un tren care uneori se opreste in fiecare gara,alteori o ia la goana spre aceea gara.Ce m-as face fara el?Fara autobuzul 69?Fara covrigii calzi de pe colt de la Universitate?Fara privelistea de la etajul 4 al facultatii?Sau fara perioada interbelica?:D
Sunt fericita si asta e tot.
