20.
Nu credeam ca o sa ajung aici.
Cum ma simt?
Fericita si melancolica in acelasi timp.
Melancolica pentru ca nu mai sunt acel copil care se juca cu papusile si fericita ca sunt azi aici.
Ca lucrurile s-au asezat in viata mea ca si la joculetul acela "tetris",unde trebuie mereu sa fie piesa potrivita,altfel nu merge.
Asa e si in viata mea de acum.
O singura persoana pe care o iubesc enorm,este si va fii mereu piesa potrivita.
Piesa de la care s-au asezat si celelalte la locul lor.
Am crescut,stiu.Dar nu voi renunta sa raman un copil in sufletul meu.Nu stiu voi cum v-ati simtit,insa eu,acum simt ca imi incepe "viata de om mare":).
Si asta pentru ca am devenit o fiinta responsabila.
Stiu,suna ciudat dar daca stai si te gandesti putin,nu noi ne impunem sa invatam cum sa fim mari,ci viata prin cursul ei si prin natura ei ne invata ca fara responsabilitati nu poti merge mai departe.
Ufff...am invatat atat de multe in acest timp.Dar cel mai important,am invatat ca fara iubire nu pot trai,nu pot respira,si nu as putea nicicand sa fiu puternica.
Ii multumesc lui mami,lui tati pentru ca mi-au dat viata si pentru ca m-au crescut,
si mai special tie
pentru ca existi si pentru ca azi,la 20,esti langa mine,pentru ca ma iubesti,ma sprijini,ma tii de mana,ma faci sa zambesc sau pur si simplu pentru ca ma tii in brate.
Te iubesc!
Nu credeam ca o sa ajung aici.
Cum ma simt?
Fericita si melancolica in acelasi timp.
Melancolica pentru ca nu mai sunt acel copil care se juca cu papusile si fericita ca sunt azi aici.
Ca lucrurile s-au asezat in viata mea ca si la joculetul acela "tetris",unde trebuie mereu sa fie piesa potrivita,altfel nu merge.
Asa e si in viata mea de acum.
O singura persoana pe care o iubesc enorm,este si va fii mereu piesa potrivita.
Piesa de la care s-au asezat si celelalte la locul lor.
Am crescut,stiu.Dar nu voi renunta sa raman un copil in sufletul meu.Nu stiu voi cum v-ati simtit,insa eu,acum simt ca imi incepe "viata de om mare":).
Si asta pentru ca am devenit o fiinta responsabila.
Stiu,suna ciudat dar daca stai si te gandesti putin,nu noi ne impunem sa invatam cum sa fim mari,ci viata prin cursul ei si prin natura ei ne invata ca fara responsabilitati nu poti merge mai departe.
Ufff...am invatat atat de multe in acest timp.Dar cel mai important,am invatat ca fara iubire nu pot trai,nu pot respira,si nu as putea nicicand sa fiu puternica.
Ii multumesc lui mami,lui tati pentru ca mi-au dat viata si pentru ca m-au crescut,
si mai special tie
pentru ca existi si pentru ca azi,la 20,esti langa mine,pentru ca ma iubesti,ma sprijini,ma tii de mana,ma faci sa zambesc sau pur si simplu pentru ca ma tii in brate.
Te iubesc!
